[magia] imas

Luni seară. Lena ne anunță că mâine ne așteaptă o surpriză. Noi, oamenii [imas] nerăbdători ca niște copii ne punem întrebări, dar… fără răspuns.

Marți toți colegii sunt la muncă, fiecare concentrat în iMac-ul său. Sarcini, ședințe, întâlniri, operatori, telefoane, e-mailuri. Se aud pași stingheriți care aveau să ne aducă lacrimi pe obraji, zâmbete pe fețe, fluturi în stomac și un amalgam de amintiri despre sărbători, familie, copilărie, colinde, tradiție.

Au venit copii să ne colinde. 

• Primiți colindătorii?
• Primim!!!!!!!!!!!

Timbrul vocal, notele grave și înalte îmbinate armonios cu strunele unei viori și clapele unui acordeon ne delectau auzul. Fiori pe tot corpul simțeam fiecare dintre noi. Fețele inocente și binevoitoare ale copiilor ne reaminteau cât de puțin ne trebuie nouă, oamenilor mari să fim fericiți.

Costumele naționale, cosițele fetelor și cușmele de cârlan ale băieților creau un tablou memorabil.

Tradițiile străvechi erau aici, în biroul nostru. Steaua, capra, plugușorul, semănatul și sorcova au răsunat în [imas]. Chiar dacă spațiul nu era tocmai suficient pentru noi toți, cântecele populare ne-au adunat într-o horă. Eram conectați la o energie de nedescris. Feerică. De sărbătoare.

[imas] a fost onorat să-i aibă oaspeți pe copiii din ansamblul folcloric „Datina” din satul Pelinia, raionul Drochia, împreună cu conducătorul artistic Claudia Bantaș. 

A fost magic. Și va fi. Datorită lor. Datorită [imas]. 

Rodica Ionichi 

Manager Cercetare Calitativă